Domeniul de studiu cunoscut sub numele istoria matematicii reprezintă o investigare a originii
descoperirilor în matematică şi într-un sens mai larg, o investigare a
metodelor matematice şi a notaţiilor din trecut.
Din timpuri străvechi până la Evul Mediu, perioadele de înflorire a creativităţii matematice au fost urmate de secole de stagnare. Începand cu Renaşterea italiană din sec. al 16-lea, noi dezvoltări matematice, interacţionând cu noi descoperiri ştiinţifice, au fost realizate într-un ritm crescător, care continuă şi astăzi.
Din timpuri străvechi până la Evul Mediu, perioadele de înflorire a creativităţii matematice au fost urmate de secole de stagnare. Începand cu Renaşterea italiană din sec. al 16-lea, noi dezvoltări matematice, interacţionând cu noi descoperiri ştiinţifice, au fost realizate într-un ritm crescător, care continuă şi astăzi.
Primele
descoperiri matematice țin de extragerea rădăcinii pătrate, a rădăcinii cubice, rezolvarea unor ecuații
polinomiale, trigonometrie, fracții, aritmetica
numerelor naturale etc.
Acestea au apărut
în cadrul civilizațiilor akkadiene, babyloniene, egiptene, chineze și civilizațiile de pe valea Indului.
Cantitate
Studiul cantității începe
cu numerele (mai întâi cu numerele
naturale și întregi) și cu operațiile aritmetice. Alte
proprietăți ale întregilor sunt studiate de teoria numerelor, din care au
apărut unele rezultate cunoscute, precum Marea teoremă a lui Fermat, dar
și unele teoreme încă nerezolvate: teoria numerelor prime gemene și Conjectura Goldbach. Pe masura ce sistemul
de numerație a avansat, numerele întregi au fost considerate un subset
al numerelor raționale, care la rândul său sunt conținute de
mulțimea numerele reale.Numerele reale sunt folosite la reprezentarea
funcțiilor continue. Mai târziu au fost introduse numerele complexe,
urmate de numerele
hipercomplexe: cuaternion, octonion etc. Un alt domeniu de
studiu este dimensiunea mulțimilor, care conduce la numerele
cardinale și spre un alt concept legat de infinit:
numerele alef, care permit o comparație între mulțimi de dimensiune
infinită.
Spațiu
Studiul spațiului a început cu studiul geometriei, mai exact, al geometriei euclidiene. Trigonometria combină spațiul și numerele și cuprinde
cunoscuta teoremă a lui Pitagora. Studiile moderne
generalizează teoriile asupra spațiului introducând noțiunea de geometrie neeuclidiană în locul celei de
geometrie euclidiană.
Geometria neeuclidiană ocupă un rol central în teoria relativității generalizate și topologie. Cantitatea și spațiul au roluri importante
în geometria analitică, geometrie diferențială și geometrie algebrică.
Structură
Multe obiecte matematice, precum mulțimile de numere și funcțiile, au o structură internă. Proprietățile
structurale ale acestor obiecte sunt investigate în studiul grupurilor, inelelor, câmpurilor și altor sisteme abstracte, care sunt la
rândul lor studiate de algebra
abstractă.
Un concept important în acest domeniu
este cel de vector, generalizat în spații vectoriale. Studiul vectorilor combină trei zone
fundamentale ale matematicii: cantitatea, structura și spațiul.
Algebra vectorială dezvoltă
cercetarea într-o a patra zonă de cercetare fundamentală, cea a schimbării. Un
număr de probleme vechi din acest domeniu au fost rezolvate folosind teoria lui Galois.
Matematica a jucat din totdeuna un rol extrem de major în viața
cotidiană.Datorită ei,umanitatea se află într-un continuu proces de
dezvoltare.Matematica o folosim în viata de zi cu zi. Chiar si în lucruri
simple, cînd spunem cît e ceasul sau cand mergem la cumpăraturi.
Cei mai multi oameni de stiinta depind de matematică pentru descrierea
exactă si formulele observatiilor si experimentelor pe care le fac. Matematica
este folosita din ce în ce mai mult si în unele stiinte sociale, cum sunt
economia, psihologia si sociologia. În industrie toate uzinile au nevoie de ea
în cercetare si planificare.