Aplicatii ale matematicii in astronomie

        Astronomia (din limba   greaca : "astron"=stea,   "nomos"=lege) este stiinta care   se ocupa cu studiul astrilor si a   legilor miscarii lor, al   constelatiilor, galaxiilor si al   universului in totalitatea sa.

   

      De la inceputul existentei sale, astronomia a fost nedespartita de matematica. Combinatia acestor 2 stiinte a dat rezultate incredibile.      

      Contributii importante au avut Thales si Pitagora, descoperirile lor in domeniul geometriei i-au ajutat pe urmasi sa determine forma sferica a Pamantului si sa calculeze astfel de marimi precum raza Pamantului, distanta pana la Luna sau Soane s.a.

  

   

          Magnitudinea aparenta se refera la stralucirea stelelor. Cele mai stralucitoare stele au magnitudinea 1 iar cele mai palide au magnitudinea 6, astfel ca stelele cu magnitudinea 1 sunt de 100 de ori mai stralucitoare decat cele cu magnitudinea 6.
        

De aici rezulta ca diferenta de 5 magnitudini corespunde diferentei de stralucire exact de 100 de ori. Luminozitatea stelelor este o progresie geometrica cu ratia 2.5 si magnitudinea lor este logaritmul strlucirii fizice. 

       Totusi magnitudinea stelei nu reda toata imaginea caci o stea foarte luminoasa dar indepartata pare a fi mai palida decat o stea mai slaba dar apropiata. Pentru aceasta e nevoie de a masura distanta pana la stele. Prin metoda triangulatiei distanta se afla din triunghiul obtinut in care e nevoie sa cunoastem cele 2 unghiuri din care se face observatia si distanta dintre ele.

        O alta metoda este paralaxa stelara. Pe parcursul unui an unghiul dintre pamant si directia spre stea este masurat in iunie si in ianuarie cand planeta noastra se afla in 2 diametrale opuse.  Astfel cunoscand acestea si distanta pana la Soare, se poate afla distanta pana la stea.

     Cum a fost calculata circumferinta Terrei

       

        Eratostene din Cyrene a fost un matematician, poet, atlet, geograf si astronom antic grec.
        El a observat ca la Syene Soarele se afla la amiaza (la 22 iunie) chiar deasupra capului, corpurile nearuncandumbra. La aceeasi data, la Alexandria, situat la N, corpurile au umbra, ceea ce demonstreaza curbura Pamantului.

        Teoretic razele cazatoare pe Pamant sunt paralele si intersectate de o secanta; acestea formeaza 2 unghiuri interne alterne ce sunt congruente. Stiind inaltimea turnului si masurand lungimea umbrei, Eratostene a calculat marimea unghiului format -7,5*., astfel ca si cel de-al doilea unghi are la fel 7,5*. Cunoscand din timp distanta de la Syene pana la Alexandria (800 km) el a alcatuit proportia:

            7.5*..............800 km            

            360*............? (circumferinta)

      Eratostene a obtinut astfel o valoare de 40.000 km, extrem de apropiata de cea reala (40.007,86 km).

            

           Asadar, in spatele tuturor realizărilor noastre de până acum există un instrument care ne permite să descoperim lucrurile despre care ne place să învăţăm. Acest instrument este matematica, iar fără ea Universul ar fi încă învăluit în întuneric.